Propriul Risc


Gandindu-ma la propriul risc, daca trebuie sa fiu incapatanat sa ma opun vietii, atunci asta fac. Poate stie ea de ce ma tine pe loc fara un plus sau un minus, dar sunt dispus sa risc totul. Poate nu vrea ea sa se intample acum, dar data viitoare eu aleg, fie ca doreste ea sau nu. Daca tot trebuie sa-mi dovedesc incapatanarea, mi-o dovedesc in fata celui mai bun prieten, dar si celui mai aprig dusman, totul rezumandu-se la "viata". Daca ea crede ca ma poate face sa renunt asa usor, inseamna ca se inseala rapid. Mai devreme sau mai tarziu, dar tot ca mine va fi. Si ce daca asta este un semn si ea trebuie ascultata? Risc totul, chiar daca gresesc, o fac cu constiinta si sunt dispus sa platesc pentru fiecare alegere. Chiar asa, de unde atata incapatanare? Nu este incapatanare! Este perseverinta. Dorinta de evolutie zace ca un vulcan stins de cativa ani, dar va sosi timpul cand va erupe, si-atunci nici viata nu-mi va mai sta in cale. Viata se rezuma la totul sau nimic! Imi asum acest risc... 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu