Cred ca e timpul sa renunt la tot. Nimic din ce iubeam, din ce îmi doream cu atâta ardoare nu mai are nici un rost. Sunt singura ce lupta pentru o fantasma goala, fara emotii si fara sens... Am fost mereu cea optimista, cu zâmbetul pe buze, ridicându-ma mereu din mizeria în care ma aruncau toti. Nu mai am puterea sa o fac, prefer sa renunt la tot. Prea multe lucruri au ajuns sa intervina în visele mele si cel putin acum trebuie sa le las sa adoarma în inima mea. Oricât as vrea sa fiu puternica, nu am cum, am fost mereu vulnerabila în fata ta, în fata celor care m-au atacat spunându-mi sa deschid ochii în fata adevarului. Nu vroiam sa îi cred, nu vroiam sa-mi ascult mintea când îmi urla sa-mi opresc sentimentele pâna nu era prea târziu. Îmi las inima sa plece acolo unde cred ca îi este locul si cu ea toate visele si tot ce sunt eu. Nu sunt nimic din ce ai merita si nu pot face nimic sa-ti demonstrez contrariul... Cel putin, nu acum. Chiar daca te iubesc, asta nu înseamna nimic daca iubirea noastra nu se poate materializa. E sfârsitul?! E posibil sa fie... Trebuie sa dau drumul firelor ce mai legau o sfoara veche si rasfirata. Sunt eu prea visatoare, promitându-mi un al capitol povestii noastre, care a încremenit sub o vraja. Doar eu pot sa o desfac, dar nu mai am puterea sa mai cred în magia dintre noi. Daca eu nu o voi mai gasi, gaseste-o tu pentru mine!