Epoca din Istoria Românilor

Care este epoca din istoria românilor pe care o admirati cel mai mult? Admiratia cea mai puternica o am pentru generatia pasoptista. O forta de creatie politica, un devotament pentru interesul national, un dezinteres total pentru destinul personal, totul a fost închinat natiunii române. Esecul revolutiei din 1848 nu i-a descurajat pe pasoptisti. Au îndurat exilul, dar au continuat lupta si, în doua decenii (1859-1878), au creat statul român modern, caruia i-au câstigat independenta. Doar doua decenii, adica exact cât i-a trebuit clasei politice postdecembriste sa prabuseasca România în haos si mizerie. Cum sa nu-i admiri pe pasoptisti? Sunt un model care ar trebui prezentat si explicat în toate dimensiunile lui, nu ca o simpla lectie de manual, ci ca un prilej de meditatie, responsabila si fecunda, pentru adolescenti, fauritorii României de mâine. 

Dar cum sa le „încarcam mintea" cu evenimente si date? Nu se lauda, nu demult, Ministerul Educatiei ca a mai redus cu 35% cunostintele de transmis în învatamânt? Ce va doriti în 2014? Ce-mi doresc în 2014? Sa scap cât mai curând din aceasta lume de hotie, ticalosie si nevolnicie, care este România de astazi. Întrucât sunt prea batrân pentru a mai emigra, cum nu exista la noi clinici de eutanasiere voluntara, cum procurarea Furadanului salvator e oprita prin lege, nu-mi ramâne decât sa-l rog pe Dumnezeu sa ma ia la El rapid si usor. Ce urare le adresati românilor, domnule profesor? Urez poporului român, la începutul lui 2014, sa se revitalizeze si sa fie capabil sa reînnoiasca, în conditiile secolului al XXI-lea, performantele stramosilor din timpul lui Stefan cel Mare, Mihai Viteazul si al luptatorilor pasoptisti.

Uniformizarea Pacientilor in Sistemul Sanitar

Romania este o tara in care copiii mor, si o fac asistat, in spitale mari, cu medici de renume. Romania este o tara in care intr-atata ne-am obisnuit sa acceptam ce ni se intampla, cu capul plecat, sa ne inghitim lacrimile si sa mergem mai departe, incat ne-am creat comportamente standard, o gandire de masa, asa cum scrie si idiocratie.ro, in care nu intrebam, nu cerem explicatii si nici nu se considera ca ar trebui sa le primim. In timp ce in alte tari chirurgia fetala intrauterina este o disciplina la ordinea zilei, in Romania copiii depistati cu malformatii grave la ecografiile de morfologie fetala din trimestrele I, II sau III sunt asteptati sa vina pe lume, intr-o mare de lacrimi si durere pentru parinti, pentru a fi botezati, si apoi asistati pe drumul catre previzibil: decesul, uneori mai devreme alteori mai tarziu, in functie de cat de incompatibile cu viata sunt malformatiile lor. In Romania se moare din cauza prematuritatii. Si asta in timp ce in tarile straine problema decesului chiar si in urma prematuritatii severe (25-26 de saptamani) a fost de mult timp ameliorata. 

Sigur, niciun copil nu e pregatit sa vina pe lume la 26 de saptamani, cand sorocul lui e la 40, dar daca o face intr-o alta tara decat Romania sansele sale la viata sunt mari, pentru ca exista echipamente, pentru ca exista medici, pentru ca exista oameni, si oameni cu suflet. In Romania exista medici si exista ehipamente, poate nu cele mai sofisticate, dar exista, exista conferentiari pe problema terapiei intensive nou nascuti, oameni care consiliaza sefii de stat in aceasta privinta. Insa ce nu exista in Romania sunt Oamenii din sistemul medical, atunci cand este vorba de salvarea vietii unor copii. In Romania medicii s-au obisnuit sa fie ursuzi, superiori, sa nu ofere informatii, sa nu dea explicatii, sa judece parintii si sa dicteze sentinte. Iar pacientii le accepta. Asa cum accepta orice aberatie a sistemului in care traim, unul care ne indobitoceste si ne subjuga si incearca in fiecare zi sa ne determine sa ii inghitim anomaliile.