Poti afla stadiul spiritual al unui om, care afirma ca este preocupat de spiritualitate, doar citind asemenea doua fraze ca cele de mai sus, scrise in momente de suprema sinceritate, stiind ca pe nimeni altcineva nu il va interesa ce a scris el. Nu s-a gandit ca va exista cineva (in afara de divinitate), care va citi ce a scris ea... In primul rand, un om care “invoca Divinitatea sa se pogoare” desi afirma ca este interesata de spiritualitate, nu a aflat nimic despre acest domeniu; sau a aflat numai lucruri total lipsite de sens. Si cum ar putea intelege daca este plina de ea insasi? Divinitatea este peste tot in jurul nostru dar cei care nu iubesc, nu pot intelege acest fapt evident, sunt orbii si surzii la care facea referire Iisus. Intelegerea vine odata cu iubirea. Divinitatea exista deja cand exista o uniune, cand omul nu este singur, Divinitatea nu trebuie sa se “pogoare”, ea exista acolo deja.
Lasat singur, separat de orice altceva, sau altcineva, omul este lipsit de semnificatie. Dumnezeu nu sade undeva, aceasta idee este stupida; Dumnezeu este prezenta totala a existentei, fiinta, insasi temeiul fiintei. Dumnezeu exista oriunde este o pulsatie, o viata. Cand te asezi langa un copac si uiti de existenta copacului, Dumnezeu adoarme imediat, nici nu se uita la tine. Apoi brusc, privesti copacul si este o izbucnire de sentiment pentru copac, Dumnezeu s-a ridicat! Oriunde este dragoste, Dumnezeu este! Un indragostit nu rumega asemenea framantari, un indragostit are deja raspunsul, folosesc expresia ei, (desi nu imi place deloc termenul, eu as fi ales altul, as fi ales “revarsat”), ca Dumnezeu s-a “pogorat” deja! Numai simplul fapt ca esti indragostit, demonstreaza ca il simti pe Dumnezeu cu tine, simtirea prezentei Lui este simpla dovada ca iubesti, pentru ca Dumnezeu este Iubire. Oriunde este iubire, este Dumnezeu.
Oriunde apare iubirea, lumina interioara nu va intarzia sa apara. Cum ar fi putut ajunge sa iubeasca cineva, fiindca iubirea te face sa iti descoperi fiinta ta ideala, iubirea te face sa suferi si sa fii fericit, in acelasi timp. Iubirea te face un adevarat poet, devii energie creatoare, cantandu-ti dragostea. Eu stiu ca nu exista coincidente, chiar Einstein a spus ca acestea pe care noi le numim coincidente, sunt doar modul de a ramane anonim al lui Dumnezeu. Singura cale este iubirea! Iubirea, sau mai bine zis, lipsa ei, este raspunsul la invocarea pe care i-ai facut-o divinitatii! Doar cand iti lipseste iubirea, iti pui asemenea probleme. Ori iubesti, acceptand de la sine inteles si suferinta, ori alegi doar confortul unei relatii pe interes, comoditate, egoism, vanitate, slabiciune, inchipuire sau instincte. Iubirea nu vine fara suferinta, asta e clar! Cum spunea si maica Tereza, paradoxul este ca “daca iubesti pâna când doare, atunci nu exista nicio durere, ci doar mai multa dragoste”.