In cele ce urmeaza o sa va povestesc despre ultima data cand am fost pe partie si experienta pe care am avut-o cu instructorii. Eram obosita si dabia asteptam sa se termine ziua. Daca nu mergi tu, merg eu, dar nu-mi mai simt picioarele, il anunt eu. Capoasa cum sunt, nu puteam pleca de acolo inainte sa se dea minunea cu telescaunul! Ii promisesem. Cedeaza. Revine si Aleksandar, c-asa-l cheama pe frumosul intructor pe care l-am gasit la bar, ii preia pe cei doi, eu ma indrept inspre camera cu juniorul, frant si el de oboseala. Il adorm, doar ca sa-mi dau seama, singura, cu propriile mele ganduri, ca poate tocmai am comis o necugetata. Poate-mi rup gatul pe-acolo, a mormait el, inainte sa plece. Am facut ordine intre boarfe, incet, meticulos, asteptand sa treaca timpul, sa-i vad inapoi. Cand s-au incheiat doua ore, cu chiu, cu vai, am coborat cu praslea la centrul de inchirieri. La tanc! Aleksandar era acolo, singur. Ma vede si-mi zambeste larg: I took them everywhere. Sabina is a faster! She's great. Your husband skies parallel! Inteleg ca fiica-mea schiaza cu viteza, iar el a reusit sa coboare cu schiurile in paralel, nu in plug! Imi revine inima la loc, apar si ai mei doi, imbujorati si fericiti! Aleksandar le-a facut si poze. Au urcat si-au coborat de cinci ori. Gasesc si-o diploma, a fetei, lasata de primul instructor, Alex. Avea un A+, iar Aleksandar doar un A- cu indulgenta pana acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu