La unele persoane din jurul meu nu tin atat de mult pe cat tin ele la mine. Dar le las acolo, pentru ca nu am nimic mai bun. Pentru ca imi place atentia care mi se acorda, nu persoana. Ma gandesc foarte putin la sentimentele lor, sau daca le voi rani. Uneori testez oamenii spunandu-le secrete neadevarate, ceea ce vreau eu sa auda. Care nu imi pasa daca se vor afla. Le spun lucruri care in caz ca vor ajunge la urechile altora, sa auda ceea ce vreau eu. Ma gandesc mereu "hmmm... daca va spune tuturor, ce as vrea eu sa se spuna?". Incep sa fiu sincera numai dupa ce ma asigur ca nu au spus nimanui. Ceea ce nu este un lucru tocmai de condamnat din punctul meu de vedere. Si cu toate astea eu sunt copilul ala timid, inocent si cuminte. Sunt o persoana oribila, nu? Si totusi... sunt si persoane care stiu partile astea ale mele. Cele care imi citesc blogul. Nu imi voi mai recapata niciodata imaginea de copil cuminte in fata lor. Nici nu incerc asta, si parca-i mai bine. Sa am pe cineva, acolo, care imi cunoaste partea intunecata, si totusi nu imi spune ca sunt o persoana oribila.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu