Poveste de Baiat


A fost odata un baiat de 27 de ani. Hazardul nu era prea sanatos in perioada asta a anului, incat l-a aruncat tocmai in coada de peste. S-a cazat gratuit la cortul pe care il carase cu el, pe o plaja la care ajunsese, cu numele de Corbul. Nisipul era plin de scoici si fecale de meduze, alge uscate si pietre, colorate cat stateau in apa si albe ca varul pe uscat. A vrut sa-si faca un colier dar s-a razgandit. A luat insa o piatra pe care s-a incurajat el sa o tina in cort in caz ca-l ataca vre-un bastinas. Era cam 1 dupa amiaza si il apucase o foame de reusa sa auda gandurile stomacului care Il injurau ca a plecat de acasa. S-a plimbat pe plaja spre sud si a dat de un grup de oameni. Doi baieti si 3 fete jumatate. Adresandui-se acelei  jumatati de fata, deoarece credea el ca ii este superior si isi putea ascunde emotiile, facu un semn pe burta cum ca ii e foame. Nu pe plaja! Spuse ea. Baiatul de 27 de ani, incurcat, se intoarse la cortul lui si se uita in gol. Oare ce a vrut sa zica? Dupa doua zile de inot, somn, facut harta locului explorat si mancat guvizi se hotara sa intrebe cum sa ajunga in capitala. S-a gandit sa-si cumpere o bicicleta si sa faca drumul asta pedaland si cunoscand coada asta de peste mai bine. A fost epuizat, infometat. Am zis ca nu are sens sa umplu cateva zeci de pagini cu aceasta calatorie initiatica prin sudul Dobrogei, printre eoliene si praf de zona arida. Nu-i un peisaj prea de luat in seama  si e cam pustiu. Oricum, omului i-a placut. Asa-i cand vezi ceva nou. Ah, Bucuresti! Asta-i un capitol nou.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu