El este un barbat deziluzionat in tinerete, si frustrat de o iubire prea mare. Deci, foarte usor influentabil si cu conceptii traditionaliste, conceptii cu care a fost crescut, de multe ori in contradictie cu ideile sale proprii, idei sau conceptii pe care si le-a reprimat, si care s-au estompat, cu trecerea anilor, dar nu fara urmari; iar urmarile sunt acelea ca, imediat ce nu-i convine ceva, se inchide in el insusi, ca o broasca testoasa in carapace. Un om cu multe idealuri, justificate de altfel de, deziluziile carora a fost nevoit sa le supravietuiasca prin fortele sale proprii, fara ajutorul cuiva. Un barbat cu o parere buna despre el insusi, dar nu intr-atat de buna incat sa nu simta nevoia de a se oglindi permanent in ceilalti, in imaginea pe care si-o face lumea despre el. Sfasiat de gandul imbatranirii, si putin stresat la gandul ca ar putea in curand deveni bunic, se grabeste sa-si declare ca si-a gasit partenera de care se declara multumit, reprimandu-si idea de feminitate pe care o are formata in minte - si puternic inradacinata in subconstientul sau - despre cum este normal sa arate femeia lui. Nu stie, nici el dar nici partenera sa de sex (caci despre iubire nici nu poate fi vorba), ca tot ceea ce reprimi, inseamna sa bagi sub pres, adica in subcontient, subcontient care este de noua ori mai mare decat constientul si care ii va “macina” lent, dar sigur. Mai devreme sau mai tarziu, va trebui sa se consoleze la gandul ca nu va mai avea voie sa o ia de la capat, asa cum are acum libertatea sa o faca, pentru ca va ajunge sa fie “legat” cu lantul “respectabilitatii” familiei “bune” din care i se va fi “permis” sa faca parte si nu va mai putea da inapoi, fara ca sa fie avertizat cu o condescendenta alterata ca, face “familia” de ras.